Cantecul Recunostintei
Alec Blenche
4:11Trăia odată sub un pod, trăia o preafrumoasă floare Si lângă ea trăia un puf ce nu putea deloc să zboare Și o iubea atât de mult că într-o zi a încercat Să se arunce de pe pod ca să-i arate că-i bărbat Și s-a urcat cu greu pe pod, dar vântul ce bătea cam tare L-a luat pe sus, l-a ridicat și puful a-nceput să zboare Și vântul l-a purtat pe puf departe de iubita sa Și se uita la ea și-a plâns... dar a primit ce își dorea Cine îți aduce fericirea? Lubirea, iubirea Cine-ti lumineaza privirea? Lubirea, iubirea Cine te iartă și are răbdare Cine-i generoasă Si te-așteaptă-acasă? Cine îți aduce fericirea? Cine?... Doar iubirea Dar voi nu știți, iubiți copii, că puful nu era chiar puf Era ușor. De-ar fi căzut, tot nu putea să facă buf! Doar puful unei păpădii era chiar mai ușor ca el Sau poate cântărea un pic, un pic mai mult ca un cercel Fiindcă era un puf tărcat, însuflețit... era Omidă Și în curând s-a transformat într-o frumoasă crisalidă Si-atunci mucutul puf ce-odata vroia sa sara de pe pod Intr-un fluture s-a prefacut ce mai era si-un bun rapsod Cine îți aduce fericirea? Lubirea, iubirea Cine-ti alina amintirea? Lubirea, iubirea Cine te iartă și are răbdare Cine-i generoasă Si te-așteaptă-acasă? Cine îți aduce fericirea? Cine?...Doar iubirea Si s-a intors la floarea lui lasandu-se de vant purtat Si-a luat-on brate si i-a spus ca doar iubirea l-a salvat Cine îți aduce fericirea? Lubirea, iubirea Cine salvează omenirea? Lubirea, iubirea Cine te iartă și are răbdare Cine-i generoasă Si te-așteaptă-acasă? Cine îți aduce fericirea? Cine?... Doar iubirea