Cantecul Iubirii

Trăia odată sub un pod, trăia o preafrumoasă floare
Si lângă ea trăia un puf ce nu putea deloc să zboare
Și o iubea atât de mult că într-o zi a încercat
Să se arunce de pe pod ca să-i arate că-i bărbat

Și s-a urcat cu greu pe pod, dar vântul ce bătea cam tare
L-a luat pe sus, l-a ridicat și puful a-nceput să zboare
Și vântul l-a purtat pe puf departe de iubita sa
Și se uita la ea și-a plâns... dar a primit ce își dorea

Cine îți aduce fericirea?
Lubirea, iubirea
Cine-ti lumineaza privirea?
Lubirea, iubirea

Cine te iartă și are răbdare
Cine-i generoasă
Si te-așteaptă-acasă?

Cine îți aduce fericirea?
Cine?... Doar iubirea

Dar voi nu știți, iubiți copii, că puful nu era chiar puf
Era ușor. De-ar fi căzut, tot nu putea să facă buf!
Doar puful unei păpădii era chiar mai ușor ca el
Sau poate cântărea un pic, un pic mai mult ca un cercel

Fiindcă era un puf tărcat, însuflețit... era Omidă
Și în curând s-a transformat într-o frumoasă crisalidă
Si-atunci mucutul puf ce-odata vroia sa sara de pe pod
Intr-un fluture s-a prefacut ce mai era si-un bun rapsod

Cine îți aduce fericirea?
Lubirea, iubirea
Cine-ti alina amintirea?
Lubirea, iubirea

Cine te iartă și are răbdare
Cine-i generoasă
Si te-așteaptă-acasă?

Cine îți aduce fericirea?
Cine?...Doar iubirea

Si s-a intors la floarea lui lasandu-se de vant purtat
Si-a luat-on brate si i-a spus ca doar iubirea l-a salvat

Cine îți aduce fericirea?
Lubirea, iubirea
Cine salvează omenirea?
Lubirea, iubirea

Cine te iartă și are răbdare
Cine-i generoasă
Si te-așteaptă-acasă?

Cine îți aduce fericirea?
Cine?... Doar iubirea