Fantanile

Post-scriptum îți scriu din ultima gară
Am toamna târzie, în geam tencuială
Stația "Viață" e lungă escală
Când ești un veac neiubit

Un veac m-a certat fericirea în rate
Un veac internat în singurătate
Eu n-am știut că închisorile toate
Se-nalță în locuri pustii

Furtună în gânduri, cuvinte cad sparte
În foaie azi plouă cu litere moarte
Din rubrica "Soartă", greșind horoscopul
Steaua mi l-a citit

În strofe îmi vând vocea-n angine
Un fiu fără casă, cerșesc ca un câine
Ca-ntr-un final, răgușit lângă tine
Să îmi cumpăr tăceri

Un veac m-a certat fericirea în rate
Un veac internat în singurătate
Eu n-am știut că închisorile toate
Se-nalță în locuri pustii

Să rup rădăcini, să las cheile-n ușă
Să sap mai adânc, să smulg frica căpușă
Sunt dig din memorii într-un vas cu cenușă
La fundul unei fântâni