Desert

Soarele crud șfichiuie pielea cu sete
Parcă înoți într-o piscină de foc
Nu vezi copac urmă de oameni sau îngeri
Timpul placid leneș se-nvârte pe loc
Și numai cineva se încăpățâna
Să meargă pe nisipul ce tălpile-i mușca
Pustia îl gonea dar el nu se lăsa
Si cu speranță-n vise comoara-și căuta
Lo-lo-lei-lo-lei-lo-lei
Lo-lo-lei-lo-lei-lo-lei
Prin deșertul din inima ta
Un om bun aiurea rătăcea
Te iubea și credea că pe-acolo crește dragostea
Pe undeva prin deșertul din inima ta
Prin deșertul din inima ta
Rece e noaptea vântul sărută cu biciul
Aburi nervoși au evadat din pământ
Cerul flămând lacom râvnește la stele
Și stă la pândă ca să le-nghită pe rând
Și numai cineva se încăpățâna
Să pună sub călcâie întinderea de nea
Zăpada îl frigea nimicul-l ucidea
Și cu un ultim zâmbet pe buze te striga
Lo-lo-lei-lo-lei-lo-lei
Lo-lo-lei-lo-lei-lo-lei
Prin deșertul din inima ta
Un om bun o oază căuta
Și în cerc să se rotea fără să-ți găsească dragostea
Pe undeva prin deșertul din inima ta
Prin deșertul din inima ta
Un om bun odată se pierdea
Te iubea dar greșea căutând ceva ce nu era
Nicăieri prin deșertul din inima ta
Prin deșertul din inima ta
Te iubea dar greșea căutând ceva ce nu era
Nicăieri prin deșertul din inima ta
Prin deșertul din inima ta
Un om bun oroarea rătăcea
Te iubea și credea că pe-acolo crește dragostea
Undeva prin deșertul din inima ta