La Bunici

Rebeca și David, doi frățiori minunați, 
Se duc la bunici, mereu sunt așteptați. 
În grădina mare, cu flori colorate, 
Bunica îi cheamă, cu brațele-ntinse, fermecate.

La bunici, la bunici, e lume de poveste, 
Cu zâmbete calde și o joacă-ntr-o poveste. 
Bunicul le spune povești la apus, 
Iar ziua începe cu râsul lor frumos.

Bunica gătește, prăjituri parfumate, 
Rebeca încearcă rețete noi, savurate. 
David meșterește cu bunicul în pridvor, 
Construcții din lemn, vis de viitor.

La bunici, la bunici, e lume de poveste, 
Cu zâmbete calde și o joacă-ntr-o poveste. 
Bunicul le spune povești la apus, 
Iar ziua începe cu râsul lor frumos.

Și când soarele-i cald și străluce-n grădină, 
Cei doi frățiori aleargă cu o albină. 
La bunici e iubire, și bucurii nenumărate, 
Amintiri dragi și vise împletite legate.

La bunici, la bunici, e lume de poveste, 
Cu zâmbete calde și o joacă-ntr-o poveste. 
Bunicul le spune povești la apus, 
Iar ziua începe cu râsul lor frumos.