Ruleta

Cine e la ușă, cine vine oare?
Pe nimeni noi nu așteptăm.
Într-o zi prea caldă, era a treia vară
Când nu știu despre ce visam
Au venit să fure bani și ce-o mai fi, dar
Uite că au încurcat,
Au luat cu ei doar o copilărie,
S-a făcut bucăți, s-a spart.

E ritmul loviturilor în oase și plânsul mamei mele
Care mă urmăresc în fiecare vis,
Inima prea mică, începe să se zbată tare,
Dar ca în orice vis urât, acum nu pot să strig.

Ai grijă, tata, nu deschide,
Întreabă-i pentru ce-au venit
Și spune-le că în casă doarme
Copilul tău fără de griji...

Cine erau oamenii ăia
Până acum fețele lor eu nu le știu,
Dar cum naiba trăiesc încă-n pereții mei
Și umblă hoinari pe acolo ca într-un pustiu
Și când mi-e lumea cea mai dragă
Vin la urechea mea și îmi șoptesc
Rece și simplu, fără de grabă...
Asta-i povestea tristă din anii '90.

Ruleta sau destinul a fost atunci de partea noastră
Sau îngerii ne-au vrut așa să fim toți vii,
Dar poate acum vor auzi și vinovații piesei ăsteia
Că sufletul meu nu mai știe de-atunci cum e liniștea.