Mă Întreabă Lumea

Mă întreabă lumea despre noi doi

Mă întreabă lumea despre noi doi tăcere
Sub torace beznă și frig și durere
Și caut plăcere culmea în mizerie
A doua zi-n oglină e-un bărbat care mă sperie
Mi-aduc aminte cum priveam fericirea
Aproape c-o puteam s-o ating nefericirea
Așteptă momentu' în care mă pierdeam cu firea
Și din păcate ura pune la pământ iubirea
Inima te caută te va găsi promite
Cu vocea mea-n cuvinte spune tot ce simte
Tristețe acasă plânge patul
Mă-ntreabă dacă nu cumva te vezi cu altu'
E aproape 4 dimineața încă scriu
O poezie despre sufletu' meu pustiu
Îngerii dorm demonii mă-ncearcă
De când ai plecat în capul meu e tot o ceartă

Mă întreabă lumea despre noi doi

Viața e dulceața care poate fi amară
E fericirea care uneori poate să doară
O moară stricată omoară sentimente
După care n-are gust indiferent de condimente
Dragostea e-o mărgea ce strălucește
O ciocolată care-n neatenție se topește
Dragostea orbește și te-nebunește dacă
În dormitorul vostru se repetă aceeași placă
Mă întreabă lumea despre noi doi ciudat
E că nu mi-aduc aminte ziua-n care ne-am certat
Cel mai bun prieten cea mai bună amantă
Nevasta perfectă peste noapte distantă
Și dintr-o dată jocul de lumini mă-nebunește
Fiecare loc îmi amintește
De vocea ta vibrația mă cutremură
Atât de cald afară sufletul meu tremură

Mă întreabă lumea despre noi doi