Ierusalime, Cetate Impodobita

Ierusalime cetate împodobită
Cu străzi de aur argint și cristal
De pe pământ al meu dor se ridică
S-ajung la Tine să scap de orice val

Aș vrea s-ajung la Tine
Să scap de orice suspine
Și să mă uit la frumusețea Ta
Căci tot ce-i pe pământ
E goană după vânt
Și nu pot să-mi găsesc fericirea

Aș vrea s-ajung la Tine
Să scap de orice suspine
Și să mă uit la frumusețea Ta
Căci tot ce-i pe pământ
E goană după vânt
Și nu pot să-mi găsesc fericirea

Aș vrea să-ți văd porțile ferecate
Ce n-au asemănare pe pământ
Și-n ziua-n care vor fi descuiate
Să intre pe ele poporul cel sfânt

Aș vrea s-ajung la Tine
Să scap de orice suspine
Și să mă uit la frumusețea Ta
Căci tot ce-i pe pământ
E goană după vânt
Și nu pot să-mi găsesc fericirea

Aș vrea s-ajung la Tine
Să scap de orice suspine
Și să mă uit la frumusețea Ta
Căci tot ce-i pe pământ
E goană după vânt
Și nu pot să-mi găsesc fericirea

Aș vrea să văd pomul vieții care
Cu atâtea roade e împodobit
Și râul vieții cu apele limpezi
De-a lungul cetății curge liniștit

Aș vrea s-ajung la Tine
Să scap de orice suspine
Și să mă uit la frumusețea Ta
Căci tot ce-i pe pământ
E goană după vânt
Și nu pot să-mi găsesc fericirea

Aș vrea s-ajung la Tine
Să scap de orice suspine
Și să mă uit la frumusețea Ta
Căci tot ce-i pe pământ
E goană după vânt
Și nu pot să-mi găsesc fericirea

Aș vrea să văd pururi a Ta splendoare
Să umblu pe-ntinsul Tău minunat
Apoi să rămân cu Tine pe vecie
Slăvind totdeauna pe-al meu împărat

Aș vrea s-ajung la Tine
Să scap de orice suspine
Și să mă uit la frumusețea Ta
Căci tot ce-i pe pământ
E goană după vânt
Și nu pot să-mi găsesc fericirea

Aș vrea s-ajung la Tine
Să scap de orice suspine
Și să mă uit la frumusețea Ta
Căci tot ce-i pe pământ
E goană după vânt
Și nu pot să-mi găsesc fericirea