Părinții Mei

Îmi amintesc adesea cuvântul vostru drag
De dulce probozire rostit cu dor în prag.
Abia fiind părinte, abia atunci vei ști
Ce-i dorul cel năprasnic, ce-i dorul de copii.


Nu v-am uitat,să știți,
Iubiții mei părinți!
Dar viața îmi dă ghes,
N-am timp să vin mai des.

Vă scriu cu bucurie că am un făt, o stea,
El seamănă cu tine la ochi,măicuța mea
La fel ca tine,tată, tot are părul creț...
Și râde toată vremea... veniți de mi-l vedeți!