I-Am Scris Mândrului Scrisoare

Nu s nimic să judec eu că mă abate
Dumnezeu că mă bate
Dumnezeu și nici să cer socoteală la cel
Ce n are tihneală la cel ce n are
Tihneală este o vorbă înțeleaptă că
Limba trebuie mușcată după dinți
Trebuie ținută ori gura trebuie
Cusută ai da vorba bună bine aduce
Viață bună și trai dulce ori pe unde e
Ne

Duce i am scris mândrul lui scrisoare
Negru pe alb ce mă doare negru pe alb
Ce mă
Doare și i am scris mășcat să vadă de
La cap până la coadă de la cap până la
Coadă
Și i am scris în eașa să priceapă dacă a
Vrea altul și mai mult un facă când e pe
Veci să tacă
E hai hai măi mândrule bagă ți în cap
Mințile dacă ți se duc zilele măi

Mândrule să nu spuie câtă nimeni nici
De rău dar nici de bine nici de rău
Dar nici de
Bine câte în mână i o trecut cu ele
Câte o făcut cu ele câte o făcut
Nu le gândi mândruți rău stă i molcom
Pe locul tău că mândrele în veci nu
Spune rău de bărbați câtă
Lume da mândrelegele cu dor ce o culcat
Pe perna lor mândrior măi mândrior
Ele te o ținut pe brață ți o dat miere
Și dulceață ți o dat miere și
Dulceață ți o dus pe drumul iubirii
Până în culmea fericirii până n culmea
Fericirii taci nu le judeca folosă ți
Bine mintea că odată le plăti
Bătuiesc nu
Gră este o vorbă înțeleaptă că limba
Trebuie mușcată după dinți trebuie
Ținută ori gura trebuie cusută