Lupii

Ei se cred niște zei pe pământ,
Îmbrăcați în trup de aur, dar cu sufletul frânt.
Îi poți citi pe buze — au nodul în gât,
Și le tremură genunchii — când le spui cine sunt.

Am strămoșii în vene, care luptă cu noi,
Nu mi-e frică, nu sunt singur, așa cum credeți voi.
M-am săturat să tot amân ce stă-n mine ascuns,
Urlă sufletul de fiară — poate crezi că sunt dus.
Dar sub pielea mea blândă stă un lup,
Și dacă-ncerci să mă frângi, eu te mușc.


Spiritul luptă — aaaa,
Inima-i blândă — aaaa.

Stai, că te prind,
Stai, că te prind.


Ei ne cumpără cu flori, dar ne vând,
Și ne vor cuminți, rând pe rând.
M-am săturat să tot amân ce stă-n mine ascuns,
Urlă sufletul de fiară — poate crezi că sunt dus.
Dar sub pielea mea blândă stă un lup,
Și dacă-ncerci să mă frângi, eu te mușc.