Metehne Ii

Capul creează mai multe anotimpuri în suflet
De la cât de complicată-i fericirea până la cat de simplu suferi
Concluziile sunt poate ce vrea timpul să insufle
Trebuie să ai rădăcini bine-nfipte să poți pluti pe nuferi

Am tratat nisipul din clepsidră ca la plajă
Aruncam vina ca un bulgăre și mă miram de avalanșă
Am tot recitat acest recital rece-cald
Și-am tot decedat până m-am cam prins de ce cad

E ciudat cu câtă nonșalanță ne facem rău singuri
Și pentru a face asta obișnuim să găsim un procedeu sigur
Dependenți repetiția e mama-nvățăturii
Iar noi ne repetăm mereu că suntem repetenți

E teatrul absurdului în desfășurare
Mirosul de butaforie încă are efecte speciale
Lumina ghidează trebuie să mă ridic cum pot
Nu mă părăsi pe linia de plutire nu știu să înot

Eu am înțeles greu că sunt de neînțeles eu

În basmele mele ajungeam să fiu bineînțeles zmeu
Oamenii mari sunt mereu morocănoși ne ziceam
Și-așa e Acum tot ce vrem e să râdem cu poftă ca la 10 ani

Așa c-am vrea să băgăm de toate: alcool droguri cât se poate
Să avem pupilele secate și papilele însetate
Să gustăm un pic din iluzia libertății cu de toate
Adolescența fuge frate din ce în ce mai departe
Eu pe colegii de muncă i-am păcălit și s-au obișnuit
Par mereu fericit și nu mă mai întreabă nimic
Sunt mai mereu cu o haină plină de regret
Pe care o port zâmbind de parcă-mi vine să repet