Ne-Am Iubit Într-O Tăcere

Te-am zărit prin aburi de cafea
Erai doar umbra unei altcuiva
N-am spus nimic, dar totu-a tremurat
Ca un refren ce n-a fost cântat
Am fost doi străini cu același vis
Ne-am înțeles cu ochii... și-atât ne-a fost scris
Ne-am iubit într-o tăcere
Fără timp și fără ieri
Tu erai o primăvară
Ce n-a înflorit nicăieri
Și de-atunci port în privire
Un regret ce nu se cere
Ne-am iubit... într-o tăcere
Te văd în oameni, te aud în ploi
Și-mi pare viața o piesă fără noi
Mi-ai fost un vers rămas nescris
O stea ce cade fără niciun vis
Dar n-a fost să fie, și totuși, vezi tu
În toate iubirile... ești tu mereu, nu
Poate-n altă viață, poate-n alt oraș
Ne-om ține de mână, fără pasul greșit
Dar azi doar plouă — și suntem tăcuți
Ca niște note ce n-au fost știute de spus
Ne-am iubit într-o tăcere
Fără timp și fără ieri
Tu erai o primăvară
Ce n-a înflorit nicăieri
Și de-atunci port în privire
Un regret ce nu se cere
Ne-am iubit... într-o tăcere
Poate că-i mai bine-așa
Dar mi-e dor de ce nu era
Poate că-i mai bine-așa
Dar mi-e dor de ce nu era