Raul Necesar

Anii trec nu mai sunt același puști mama
Trag și bag încă un cartuș mama
Uite în ce stadiu m-au adus mama
Mereu m-am întrebat cum o să se termine drama

Zilele îs teste
X-uri în calendar
Un fel de răul necesar
Devenim tot mai tari
Am tras de mine
Și am umplut jurnalul cu rime de aur
Citește-mi dosarul din camera de tezaur

Acum trebuie la Unesco
Cu textele de pe desktop
Piesele mele toate îs best of
Sunt un Denii Pesto
Vagabonții mereu se scot
Înțeleg altfel succesul
Producând câteva mii presto
Și scriu liniștit la versuri

Fascinat de universuri
Le tot vizitez plutind
Ochiul din frunte îl deschid
Revin în cel mai scurt timp
Calculat până la sutimi
Nu mai sunt puștiul timid
Poți să îl numești destin
Acum că am reușit

Anii trec
Sufletul de gheață s-a topit
Sunt în cărțile pe față
Mulți nu au realizat nimic
Noi am tras și am istovit
Am lăsat urme în nisip
E timpul să întorc clepsidra
Nu ma e rusesc un fir

Anii trec nu mai sunt același puști mama
Trag și bag încă un cartuș mama
Uite în ce stadiu m-au adus mama
Mereu m-am întrebat cum o să se termine drama

Viața e un zbor simbolic
Simt că îmi crapă neuronii
Sângele rece teronic
Vrea să dea totul uitării
A venit clipa schimbării
Acum văd paharul plin
Pentru primii zece ani
În care n-am mâncat nimic

Cuvintele sunt arma noastră
Sufletul îi plin
E timpul să trag iar prin cască
Direct în minți
Au încercat să mă oprească
Dar tot mă ridic
N-au înțeles că teul Zed
E de fapt un android

Anii trec
Încă le scriu pentru infinit
Visul unui puști timid
Ce nu avea nimic
Un suflet neprihănit
Suspendat în timp
Unii cu apă hibrid
Te-au trata la zid

De nu mi se facă parte
Din legende vii
O mână de soldați în spate
Venim să te ții
Cu palmele pătate
De procesul creativ
Nu îmi caut dreptate
Că oamenii nu o dețin

Anii trec nu mai sunt același puști mama
Trag și bag încă un cartuș mama
Uite în ce stadiu m-au adus mama
Mereu m-am întrebat cum o să se termine drama