De Mâine
Satoshi
3:04Noi nu suntem la capăt Suntem la începuturi Dar e încă puțin, încă puțin Și se vede orizontul Iar plaiul ăsta mic, el Ne va fi mereu locul Unde plâng și chitarele, și În râuri e norocul Moldova nu e loc, e un popor Pentru ca iubim trecutul suntem neam nemuritor Pentru noi cresc copacii cu flori pline de dor Dacă m-oi ascunde-n umbră am s-o fac sub tricolor Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi, aici sunt eu Mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi, aici sunt eu A câta poezie despre dor de casă Cu ochii legați că nimănui nu-i pasă În afară de copilul său, buzunaru' plin Adevărul spus în față e ca ceaiul de pelin Multe vreau dar puțin fac și-mi asum Dorința de a fi liber pe un civilizat drum Toți vor schimbare pentru viitorul său Vreau să trăiască bine și copilul meu și al tău Moldova nu e loc, e un popor Pentru ca iubim trecutul suntem neam nemuritor Pentru noi cresc copacii cu flori pline de dor Dacă m-oi ascunde-n umbră am s-o fac sub tricolor Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi, aici sunt eu Mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi, aici sunt eu Am fost în multe orașe, în multe capitale În țările pe care le-nvățam din manuale Le-am povestit despre vinuri, le-am spus despre mâncare Doar despre Dragostea din Tei mai știu peste hotare Și-am înțeles că tot ce-i bun devine cunoscut Atâta ne rămâne, lucruri bune de făcut Și-n câțiva ani, prin capitale să se audă mai mult Vreau un bilet până-n Moldova, cică vămi nu mai sunt Mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi, aici sunt eu Mă-ntreabă acasă unde mă duc Un cer senin cu stele s-aduc În rând cu lumea tot ce-i al meu Aici voi fi, aici sunt eu