Frunze

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta
Nici cât e ceasul nici ce gânduri am
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra
Să nu văd frunzele cum cad din ram

Fă focul și preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic niciun cuvânt
Vreau să mă simt la tine ca acasă
Să nu văd frunzele cum zboară-n vânt
Cum zboară-n vânt

Iubito în noaptea asta împărătească
Numai tăcerea las-o să vorbească

Învăluită-n straie de culcare
Așează-mi-te-alăturea c-un ghem
Și deapănă mereu fără-ncetare
Să n-aud frunzele sub pași cum gem

Ferește-mă în preajma ta de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie
Și nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele
Frunzele

Iubito în noaptea asta împărătească
Numai tăcerea las-o să vorbească

Iubito în noaptea asta împărătească
Numai tăcerea las-o să vorbească