Scrisoare Catre Fat-Frumos

Am crezut că într-o zi buzduganul va lovi în ușa
Mea și am să ies sa te îmbrățișez
Vroiam să-ți revăd calul alb
Mi-ai promis că-l voi călări cândva
Și acum când în sfârșit aș fi putut
Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de mașini
Trebuia să creștem mari și să luptăm cu toți zmeii din lume
Nimeni nu mai vrea să lupte Făt-Frumos
Oamenii n-au timp să fie viteji
Unii spun că viața e o luptă dar foarte rar aud pe cineva
Care să fie sigur că a câștigat sau a pierdut
Mi-ai promis că o să mă înveți ce-i onoarea Făt-Frumos
Dar nimeni nu mai folosește cuvântul ăsta
Nici în reclame nu l-am auzit foarte rar prin filme
Dar mereu apare unu' care spune că ești prost dacă ai onoare
Ai plecat Și nu m-ai lămurit
În fiecare seară ajungem în același loc Făt-Frumos niște case mici
Iar eu știu sigur că am fost în castelul tău
Mi-ai spus că nu pot să stau mult
Venea zmeul și trebuia să vă luptați
Și toți oamenii fac aceleași lucruri
Cei singuri intră-n casă aruncă niște chei pe masă
Se duc la frigider scot o sticlă beau și privesc în gol
Apoi se trezesc ca din vis

Se duc în altă cameră se așează pe canapea și dau drumul la televizor
În fiecare seară mii de oameni fac aceleași lucruri
În același timp în aceleași case mici Făt-Frumos
Am fi putut fi singuri Făt-Frumos
Mi-ai promis că n-o să dormim două nopți în același loc Făt-Frumos
Că o să zburăm peste munți călare pe caii noștri albi
Și-o să călătorim în același timp cu stelele
Și unde vom vedea o luminiță cât de mică acolo vom coborî și vom înnopta
M-am gândit că n-o sa pot zbura Făt-Frumos
Dar eram sigur că voi călători
Și luminițe sunt peste tot Făt-Frumos asta mă doare
Nici măcar n-ar fi trebuit să le căutam
E mult mai simplu decât pe vremea ta și tu nu ești aici
Spuneai să-nconjurăm pământul
Și să răspândim binele în lume
Dar nu mi-ai spus niciodată ce înseamnă binele
N-ai apucat

De ce m-ai lăsat Făt-Frumos de ce
M-ai lăsat sa rătăcesc printre faruri de mașini
Nu știu drumul spre castel
Și acasă doare
De ce m-ai trădat Făt-Frumos de ce
Treci încoace să lupți
Să m-ajuți să câștig
Nu mai știu să iubesc
Fără tine mi-e frig

Știi cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele
Mă enervezi Făt-Frumos că ești iresponsabil
M-ai lăsat cu ochii-n soare
Vreau să fac tot ce făceai tu
Și să trăiesc cum trăiai tu Făt-Frumos
Și să-i învăț și pe alții
Prietenii trebuiau să mă ajute nu Făt-Frumos
Trebuia să plecăm împreună la drum
Trebuia să știu să-i aleg nu Făt-Frumos
Ei bine află că sunt singur

De ce m-ai lăsat Făt-Frumos de ce
M-ai lăsat sa rătăcesc printre faruri de mașini
Nu știu drumul spre castel
Și acasă doare

Sunt singur și tu nu ești aici
Fomilă Setilă Păsări-Lați-Lungilă
Sunt înconjurat de niște idioți în costume gri
Cu care mă văd miercurea la Mall
Și care cântă cântece despre bere
Și nici măcar nu-și mai amintesc de tine
Îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosânzeana
Că de tine nu-și aduc aminte
Și râd Făt-Frumos râd de tine râd de mine
Trebuia să fii aici lașule să ne-nveți să luptăm
Să ne vorbești despre onoare și prietenie
Să ne spui despre sacrificiu
Trebuia să rămâi aici să te aperi Făt-Frumos
Pentru că eu n-o pot face în locul tău
Că nu m-ai învățat Făt-Frumos
Ai plecat ca un laș Făt-Frumos
Și nu ne-ai învățat nimic
Ai fi putut măcar să-mi spui
Cum ai făcut s-o iubești doar pe ea Făt-Frumos
Pentru că eu știu că ea te-a ajutat mult
Cum ai reușit să iubești o singură fată
Te urăsc Făt-Frumos
Te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tău și mii de pagini îmi vorbesc despre tine
Și tu nu ești nicăieri Făt-Frumos
Și nici zmeul nu mai e printre noi
Așa aș fi fost sigur că ai existat
Ai plecat Făt-Frumos și ai luat cu tine și binele și răul
Te urăsc Făt-Frumos
Te urăsc