Metaforă De Toamnă (Până În Zori)

Suflete hrănite de-a valma din tava cu jar
Aripi adormite de minte date cu var
Imagini fără înțeles vorbe ascunse-n perdea
Și strigătul de luptă al minții cu inima mea
Într-un colț uitat de lume
Singur mă retrag
Îl aștept pe cel ce nu e
Pregătit să trag

Până în zori de zi până nu vom mai ști
Care din noi e vânatul că amândoi parcă am fi
Până în zori de zi până vom deveni
Unul și-același de-odată e ultima dată să știi
Până în zori

Patru anotimpuri trei parcă sunt în zadar
E toamnă după toamnă toamnă și toamnă iar
Cuvintele se-neacă acum arse de gustul amar
De toamnă după toamnă toamnă și toamnă iar
Într-un colț uitat de lume
Singur mă retrag
Îl aștept pe cel ce nu e
Pregătit să trag

Până în zori de zi până nu vom mai ști
Care din noi e vânatul că amândoi parcă am fi
Până în zori de zi până vom deveni
Unul și-același de-odată e ultima dată să știi
Până în zori
Îl aștept pe cel ce nu e
Pregătit să șșh
Până în zori de zi până nu vom mai ști
Care din noi e vânatul că amândoi parcă am fi
Până în zori de zi până vom deveni
Unul și-același de-odată e ultima dată să știi
Până în zori