Până Mâine

Cine-a știut primul c-o să dăm cu rațiunea de pământ
Tu n-ai simțit și n-ai murit cu mine
N-a fost destul și nu mai pot să scot niciun cuvânt
E frig din nou și iar ești singur
Oare e ceva ce pot să-ți mai fur

Nu mi-am lăsat vreo ușa de scăpare
A patra oară-i cu noroc
Și îți dau ție colacul de salvare
Tu nu mai poți dar eu încă mai pot
E mult prea-ntuneric
Tu nu ești vreun înger
Nu mai beau niciodată
Nu mai simt niciodată până mâine

Încă mai am ore și ți le dau să le aduni în piept
Noi nu ne-am vrut și n-am avut pe nimeni
Încă mai cer ore mă faci să cred că nimic nu mai e cert
Acum sunt eu iarăși fără ei fără noi fără loc
Fără mine fără tot

Nu mi-am lăsat vreo ușa de scăpare
A patra oară-i cu noroc
Și îți dau ție colacul de salvare
Tu nu mai poți dar eu încă mai pot
E mult prea-ntuneric
Tu nu ești vreun înger
Nu mai beau niciodată
Nu mai simt niciodată până mâine

Am plecat demult și nimănui nu-i pasă
Că ne-am închis în noi dar în aceeași casă
Și-mi zici și-mi tipi și simt că vrei să plec
Și știu deja că pe aici n-am să mai trec

Nu mi-am lăsat vreo ușa de scăpare
A patra oară-i cu noroc
Și îți dau ție colacul de salvare
Tu nu mai poți dar eu încă mai pot
E mult prea-ntuneric
Tu nu ești vreun înger
Nu mai beau niciodată
Nu mai simt niciodată până mâine