Septentrion

Chemarea ce rămâne
De-atâtea ori, în şoaptă sau gând
Oriunde-am fost şi-unde voi ajunge
Septentrion, spre nord avânt.

Nord! Nord! Nord! Septentrion!

Te cheamă fără să ştii
Te-atrage făr' să vrei să vii
E frig rămas în suflet ecou
Septentrion.

Acolo-s nopţi lungi cât săptămâna
Sau soare-n cer în miez de noapte
Şi aurorele ce-astupă luna
Acolo-n nord, totul se poate.

E ca un basm trăit aievea
De care fug dar tot m-ajunge
În el m-afund, cu trup şi suflet
Septentrion – am nord în sânge.

Iar anii trec şi eu mă vântur
Prin lume, peste mări şi zări
Steaua Polară-mi călăuză –
Drumul spre casă din depărtări.

Acolo-am fost şi mă voi întoarce
Şi din furtuni de gheaţă-ţi voi şopti
În ochii-mi frig şi-n suflet jăratec
Cu mine, Nord, mereu vei fi.

E frig rămas în suflet ecou,
E frig rămas în suflet ecou,
E frig rămas în suflet ecou,
E Nord.