Dojana

Din tăcere rup-sa gândul,
Sfărâmat-sa-ntreg cuvântul,
Sfărâmat-sa-ntreg cuvântul
Când din tăcere rup-sa gândul.

Ca prin horbă-n glas să crapă
Ca prin horbă-n glas să crapă
Turuitul să înceapă,
Mintea-n veci să nu-i mai tacă
Mintea-n veci să nu-i mai tacă.

Și prin viață să îi tai rândul,
Hodinindu-sa cuvântul,
Năucind din cale-afară
Ochi furați de lumea amară.
Țintuiți în râvnă sună
Să nu mai vadă, să nu audă,
Prăpăditu-sa pământul,
Prăpăditu-sa cuvântul.

Mai lasă-ți gându-n cap să tacă
Mintea-n cap să se mai coacă
Rămâi neaplecat de spate
Neînduplecat în toate
Nepovârnit în fapte

De nepovârnit în fapte
De nepovârnit în fapte
De nepovârnit în fapte
De nepovârnit în fapte, nepovârnit
Nepovârnit în toate, nepovârnit
Nepovârnit în fapte,
De nepovârnit în toate

Cuvântul nou să se-ntregească
Imn de pildă neprihănească
Să dăruiești cu horbă bună
De mlădios în vânt răsună
Să răzbești în stăruință
Să plăsmuiești buna cuviință