Flacararii

Timp de-o roată între stele
După ce-a înghițit Pământul
Și-a strâns la sine cu voci de iele
Pe toți cei rătăcind cu gândul

Văzduh încins de-nflăcărare
De duhuri coapte, neprihănite;
Loc încredințat se-ntinsă
Pentru Zburătorii ce își țes menirea

Izvoară s-a întrupat în siflă
Dup-un veac în schimnicie;
Ținând în loc învârtejirea
Încolăcind în juru-i lumea

Când vremea sună a descătușare
Din-năuntrul său nestăvilit răzbește,

Smac mâmind de voioșie
Ce scornăcit izmeri venirea

Șapte roți mișcară gândul
De șapte ori rotind Pământul,
În șapte ceruri îi scăldară
Și-n șapte neamuri se-ntrupară.