Jind De Tronuri

Și primul dar a fost tăcerea

În tăcere numele și-l toarce singur
Bătrânul zilelor
Vârstnic grădinar ce din veci străjește
Datina nepieritorului de neisprăvit

În somn adânc de unde vii
Din vis în vis încotro de-vii
Purtat de vântul ce-nnoadă
Sufletul cu gândul
Bătrân de primul tron
Și-a asmuțit cuvântul

Trezește-ți firea
Limpezește-ți simțirea

De când prima ținere de minte
Flăcărarii au însemnat
Cea din urmă aducere aminte
Când cei Șapte Sori s-or fi întrupat

Precum rânduiala o cere
Adus pe vechea opârșie
Pe firul sângelui curgând
Din moș strămoș învățând
Înțeleptește străbunul insufla
Vorba ce prin grai duios răsună
De mintea-n chip drept o adună
Și-n inimă înfiripă fiorul
Ca sufletul să-și prindă zborul
Să-și prindă zborul
De la prima atingere de fire
Flăcărarii au turnat
Gândul ultim de aducere-n simțire
Ce șapte neamuri au înălțat
De când prima ținere de minte
Flăcărarii au însemnat
Cea din urmă aducere aminte
Când cei Șapte Sori s-or fi întrupat

Primul Soare ce-o clădi
S-a unit și-n ureche mi-a șoptit
Cu tot ce ți s-a dat în viață
Soare și în față măi
Flăcărarii au dăruit ce din Soare au făurit
Viață duh și omenie  măi
Casă de

Sufletu-n aripă
Oferă lumii voioșie

Omul tre să înflorească
Să dăinuiască măi