Confesiuni Din Pântec

Asculta nasc multa
Lumina musca din inima
E un fruct ma de cusca
Nu de padure sau camp
Omul se naste mort
Si moare nenascut
Caci totul normal
Are un inceput
Si scopul e profan
Doar drumul lui prea sfant
Prea scump e o scara
Catre poarta averii
Daca viata e amara
Macar sa aiba gustul berii
Prizonierii tacerii
Prin viul grai degeaba vrei sa spui
Daca n-ai cui n-ai nui bai
Si cand ai cui e doar o planta
Tu doar vara nu dormi
Eu nu dorm niciodata
Si n o sa dorm nici pe lumea cealalta
Ca in alta dimensiune inalta
Ce nu se afla pe harta
Terra e doar o halta
Ce ma salta din mormant
Nu ma feresc sa devin
Ceea ce deja sunt divin

Cobor cu fata ca sa vad calea
Urc cu spatele ca sa vad valea
Pare un urlet exprimat printr-un cantec
Dar toate astea sunt confesiuni din pantec

Cobor cu fata ca sa vad calea
Urc cu spatele ca sa vad valea
Pare un urlet exprimat printr-un cantec
Dar toate astea sunt confesiuni din pantec

Stiu ca stiu mult din cele de stiut
Dar stiu c-as vrea
Sa stiu adevarul nestiut
Sa-l fac cunoscut
Prin necunoscut
Cunoscant conducatorul absolut
Para univers para fiinta
Paranormal prin vers si constiinta
Ocazional mi se aloca
Din necunoscut spontan un gram ideal
De absolut si nu ma refer la vodka
Insetat si intunecat
Imi caut baza si raza
Nu sunt un simplu
Muribund ca nu sunt
Un simplu om de rand
Ce sta asteptand in fund
La coada ca
Si nimeni nu e doar un oarecare
Caci toti parcurgem
In toate starile de agregare
Traim simtim la minim sau maxim
Doar la plecare devenim ceea ce suntem
Divin

Cobor cu fata ca sa vad calea
Urc cu spatele ca sa vad valea
Pare un urlet exprimat printr-un cantec
Dar toate astea sunt confesiuni din pantec

Cobor cu fata ca sa vad calea
Urc cu spatele ca sa vad valea
Pare un urlet exprimat printr-un cantec
Dar toate astea sunt confesiuni din pantec